Niciodata nu va fi la fel...

Sunetul pianului strapungea linistea care devenea asurzitoare.Dar...cine canta?Se uita nedumerita,ca si cum nu ar fi inteles aproape nimic.Insa,intelegea totul.Ecoul produs de pian era infinit.Isi imagina o multime de lucruri fara rost,lucruri care nu puteau fi inchipuite de oamenii normali.Dar ea,ea era unica;avea ceva special si pur.Zambea,zambea in gol,un zambet pierdut si neinteles.Sufletul sau era de mult ratacit...trebuia gasit.