Iubesc la tine multe lucruri.

-Ma intelegi, nu-i asa?
-Te-as putea intelege? Te iubesc. Iubesc la tine multe lucruri. Ai ochi frumosi, patrunzatori, caprui, care ascund o sclipire misterioasa, parul ondulat iti cade pe umeri ca intr-o cascada fara final, tenul tau alb, ca portelanul, ma poarta departe, prin puterea gandului; zambesti minunat, uneori, ma hipnotizezi cu ajutorul celei mai frumoase trasaturi, zambetul, te uiti la desene animate, plangi cand vizionezi filme de dragoste, te iei de mine doar pentru ca am uitat sa sting lumina, gatesti mirific prajituri, pot admite chiar ca esti un Jamie Oliver al brioselor. Gandurile tale sunt pure, dar mai e ceva. Nu stiu... iubesc la tine multe, dar incepi sa devii alta. Nu-mi displace, dar nu ma incanta. Te-ai schimbat. Acum, uiti sa zambesti, sa faci glume, nu-mi mai faci cafea, nu mai are cine sa ma rasfete.
O saruta incet, pe frunte.
-Nu vreau sa te schimbi. Te iubesc asa cum esti, asa cum erai. Iubesc timiditatea cu care surazi spre pamant, in momentul in care ma apropii de tine cu un trandafir, nesiguranta de care dai dovada cand iti spun ca esti cea mai frumoasa fiinta de pe pamant, faptul ca nu ma crezi cand iti spun ca te iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine. Iti doresc sa fii fericita.
-Sunt acceasi, doar ca timpul si-a pus amprenta.
-Timpul nu-si poate pune niciodata amprenta pe sentimentele care inving orice; iubirea e invincibila, iti da aripi, reusind astfel sa zbori. Vezi... eu zbor.
-Dar eu nu mai zbor de mult.