Adiere de vara...

Am iesit, am iesit din colivia mea. Simt aerul de vara, razele arzatoare ale soarelui si mai simt ceva... un sentiment puternic, apasandu-mi inima. Da, m-am indragostit. Irevocabil, fara speranta. As dori sa am curajul sa te privesc, sa iti spun "Buna!", sa iti povestesc ce mi se intampla, cum te visez in fiecare noapte. Dar nu pot, nu am curajul. Sunt fraiera. Dar si tu esti. Sa stii ca iti simt privirea discreta, chiar daca nu ma uit la tine. Te vad, iti citesc in ochi, dar nu, nu cedez prima. Ma cataloghez ca o nebuna, dar nu am curajul. Vreau sa fii tu primul, vreau... vrei si tu asta. De ce iau eu mereu prima privirea? De ce ma urmaresti? De ce te urmaresc? De ce nu iti dai seama ca, intr-adevar, te plac...? In ultimele saptamani, ai fost intotdeauna in mintea mea, ziua mi-o incepeam cu tine, si zambeam, un zambet pierdut... Esti prima si ultima persoana cu care imi incep, respectiv termin ziua. Ai intrat in viata mea si mi-ai dat peste cap planurile; intr-o fractiune de secunda, mi-ai schimbat viata. Astept cu nerabdare, in fiecare zi, sa te vad, dar cand te vad, tac. Cu ce rost? Vreau sa te imbratisez, sa-ti simt bataile inimii. Despre ce vorbesc, nu-mi pasa. Am mintit, uita tot... oricum nu avem niciunul curaj. Dar... poate imi shimb gandurile... cine stie? Esti ca o adiere de vant... imprevizibila, dar intotdeauna placuta... esti flawless.