Iubesc la tine multe lucruri.

-Ma intelegi, nu-i asa?
-Te-as putea intelege? Te iubesc. Iubesc la tine multe lucruri. Ai ochi frumosi, patrunzatori, caprui, care ascund o sclipire misterioasa, parul ondulat iti cade pe umeri ca intr-o cascada fara final, tenul tau alb, ca portelanul, ma poarta departe, prin puterea gandului; zambesti minunat, uneori, ma hipnotizezi cu ajutorul celei mai frumoase trasaturi, zambetul, te uiti la desene animate, plangi cand vizionezi filme de dragoste, te iei de mine doar pentru ca am uitat sa sting lumina, gatesti mirific prajituri, pot admite chiar ca esti un Jamie Oliver al brioselor. Gandurile tale sunt pure, dar mai e ceva. Nu stiu... iubesc la tine multe, dar incepi sa devii alta. Nu-mi displace, dar nu ma incanta. Te-ai schimbat. Acum, uiti sa zambesti, sa faci glume, nu-mi mai faci cafea, nu mai are cine sa ma rasfete.
O saruta incet, pe frunte.
-Nu vreau sa te schimbi. Te iubesc asa cum esti, asa cum erai. Iubesc timiditatea cu care surazi spre pamant, in momentul in care ma apropii de tine cu un trandafir, nesiguranta de care dai dovada cand iti spun ca esti cea mai frumoasa fiinta de pe pamant, faptul ca nu ma crezi cand iti spun ca te iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine. Iti doresc sa fii fericita.
-Sunt acceasi, doar ca timpul si-a pus amprenta.
-Timpul nu-si poate pune niciodata amprenta pe sentimentele care inving orice; iubirea e invincibila, iti da aripi, reusind astfel sa zbori. Vezi... eu zbor.
-Dar eu nu mai zbor de mult.

Si te sperii de propria-ti umbra.

Ma plimb pe strada, o strada pustie, intunecata, luminata doar de razele firave ale lunii. Ma uit in stanga, o fereastra stranie ma priveste insistent, parca, soptindu-mi ceva. Nu o inteleg. Pe un nor scrie, cu litere zimtate "Lupta daca vrei sa fii cine esti." Imi continui drumul, oarecum nedumeria.

O sa dispara si asta.

Unele lucruri nu-si au rostul lor, nu sunt definite, au un contur vag intr-o societate in care se promoveaza stereotipuri ale perfectiunii. De ce ai fi pesimist cand stii ca... nu stii nimic. Sau nu vrei sa stii, te faci ca nu stii. Te ascunzi in spatele minciunilor doar pentru ca nu vrei sa ai de-a face cu ele, sa le infrunti. Esti las.Te gandesti numai la tine. Ceea ce este dincolo de adevar, ne este tuturor necunoscut. Ceea ce nu ne doboara, ne face mai puternici. Dar nu conteaza. Pentru ca noi ne ghidam dupa niste reguli stupide, create special pentru noi si pentru instinctul nostru de turma. Te-ai intrebat vreodata ce se ascunde in spatele fulgerului? Ce mistere patrund in inima ploii? Si de ce picaturile de ploaie... nu ne ranesc? Pentru ca tot ceea ce ar putea sa ne raneasca, nu ne raneste. Suntem proprii nostri monstri. Nu ne vrem binele. Daca noi nu ni-l vrem, ce pretentii sa avem sa ni-l vrea altcineva? Trebuie sa luptam, sa nu ne asteptam ca se va rezolva de la sine, pentru ca nu se va rezolva. E o iluzie a sperantelor noastre, o iluzie ametitoare si amagitoare. S-a denaturat intelesul fiecarui cuvant... societatea in care traim ne tradeaza... chiar si persoanele odata intrate in sufletul nostru, dispar fara urma. "Iarta-ma" a devenit un fel de "s-a prins, sunt un fraier, data viitoare ma voi ascunde mai bine"; "te rog" si-a pierdut sensul de "chiar imi pasa, vreau, am nevoie de aprobarea ta"... si s-a schimbat in "hai mai repede, spune da ca sa ma simt eu bine, oricum tot ca mine fac". Si nu mai are rost... te intrebi de ce.

Omul e singurul animal care-şi poate rata viaţa.- Mircea Eliade, Huliganii

Am aflat...

Ceva nou. Neuronii sunt legati intr-un fel sau altul intre ei; de aici rezulta ca daca te gandesti foarte des la o persoana, acea persoana se gandeste la tine. Minunat, mirobolant, de nesperat. Adica, tu nu iti mai gasesti iesirea dim mintea mea, de aici rezulta ca si tu te gandesti la mine? My life is complete, now. Daca este adevarata aceasta afirmatie, inseamna ca te-am pus pe ganduri.

Adiere de vara...

Am iesit, am iesit din colivia mea. Simt aerul de vara, razele arzatoare ale soarelui si mai simt ceva... un sentiment puternic, apasandu-mi inima. Da, m-am indragostit. Irevocabil, fara speranta. As dori sa am curajul sa te privesc, sa iti spun "Buna!", sa iti povestesc ce mi se intampla, cum te visez in fiecare noapte. Dar nu pot, nu am curajul. Sunt fraiera. Dar si tu esti. Sa stii ca iti simt privirea discreta, chiar daca nu ma uit la tine. Te vad, iti citesc in ochi, dar nu, nu cedez prima. Ma cataloghez ca o nebuna, dar nu am curajul. Vreau sa fii tu primul, vreau... vrei si tu asta. De ce iau eu mereu prima privirea? De ce ma urmaresti? De ce te urmaresc? De ce nu iti dai seama ca, intr-adevar, te plac...? In ultimele saptamani, ai fost intotdeauna in mintea mea, ziua mi-o incepeam cu tine, si zambeam, un zambet pierdut... Esti prima si ultima persoana cu care imi incep, respectiv termin ziua. Ai intrat in viata mea si mi-ai dat peste cap planurile; intr-o fractiune de secunda, mi-ai schimbat viata. Astept cu nerabdare, in fiecare zi, sa te vad, dar cand te vad, tac. Cu ce rost? Vreau sa te imbratisez, sa-ti simt bataile inimii. Despre ce vorbesc, nu-mi pasa. Am mintit, uita tot... oricum nu avem niciunul curaj. Dar... poate imi shimb gandurile... cine stie? Esti ca o adiere de vant... imprevizibila, dar intotdeauna placuta... esti flawless.

In adancul... unui suflet.

Imi este somn... si dor. Dor de ceea ce credeam, la un moment dat, ca este veritabil. Credeam, acum, insa, totul apartine trecutului. Chiar si nisipul pe care pasesc se transforma in particule fine de aur, purtate de vant in departarea infinitului. Am cunoscut si eu, candva, infinitul. Era asemanator cu fundul unui ocean, plin cu stele... de mare. Cum, de altfel, infinitul este infinit, i-am putut gasi finalul. Statea ascuns, undeva, in adancul unui suflet.

14, you'll be missed.

S-a terminat, cu inca un an, deja ma pot considera "veterana" pe acest Pamant.
14, you'll surely be missed.

La super multi ani fericiti,mom!

Probabil/Mai mult ca sigur nu va vedea acest post,care ii este dedicat cu intregime,insa chiar vreau sa fie mentionata pentru ca o iubeeesc.Te iubeeeeesc,mom!La super multi ani fericit,alaturi de noi!B-)[spuma.]

Simt mirosul primaverii!

Am atipit intr-un cosmar care dureaza de mai bine de 3 luni,un cosmar rece...Iarna!Nu spun ca nu imi place,insa nu spun ca imi place.Ma deprima,ma arunca in frustrare.Imi amintesc momentele fericite din copilarie,atunci cand ningea;eram cea mai fericita persoana de pe Pamant,si,ignorand of-ul celor trecuti de prima tinerete,ma avantam in primul munte de zapada si nu mai ieseam de acolo pentru urmatoarele 3-9 ore.Acum totul s-a schimbat.Simt mirosul primaverii,dar parca se indeparteaza in loc sa se apropie.Si ma enervez.Imi vreau tricourile inapoi.Doamna Iarna,ia-ti ifosele si dispari!

That moment when you get out of the water and you feel like a mermaid...

Tumblr.

http://ibreathefashion.tumblr.com/
Enjoy it!

Sfarsitul.

-Iti jur,nu e vina mea!
-Taci!Am aflat ca juramintele tale nu au valoare.
-Ba da,trebuie sa ma crezi,nu am fost eu de vina!
-Tu nu-ntelegi,chiar nu-ntelegi,nu-i asa?
-Asta incerc,dar cu tine totul e foarte complicat....
-Mai bine pleaca!
L-am vazut indreptandu-si pasii spre iesire.
-Stai!
Il puteam simti zambind.
-Credeam ca ti-ai dat seama de asta...

Praf de stele!

Ma trezesc intr-un vis,inconjurata de minunile naturii,care par desprinse din Rai,dintr-un Paradis...inexistent.Realizez ca inca visez,dar totul pare atat de real..si..nu pot sa ma trezesc.Nu incerc sa ma trezesc.Poate daca ma trezesc,voi fi privata de acea minune,sigur voi fi.Nu vreau sa ma intorc in universul realitatii,ajung sa nu-l suport.Nimeni,nimic..nu incearca sa te ajute.Te uita!De fapt,toti,chiar toti,sunt impotriva ta!Si uneori,stau si ma intreb..unde vor sa ajunga cu asta?Cu ce ii ajuta pe altii cand tu suferi?A,da!Am uitat...unii se bucura cand tu pierzi,se bucur cand tu suferi,se bucura..chiar daca nu au de-a face cu tine!Ei se mai suporta?Universul realitatii e dur!Viata insasi e dura!
Vad o stea.Lumina sa imi patrunde in suflet,facandu-ma sa uit de unele lucruri,care nu merita pastrate in amintire.Incep sa uit totul,dezamagirea,suferinta,durerea...chiar si amintirile!Nu vreau asta!Ma hranesc cu amintiri,ma hranesc cu sufletul de copil pe care inca il mai simt,vag..intr-un colt ascuns al constiintei mele.Urasc gandul maturitatii!Urasc tot ce are legatura cu responsabilitatea!Urasc tot ce ma duce cu gandul la....alta "perioada"din viata.
Vreau sa fiu copil in continuare...sa ma pot exprima liber,asa cum simt;sa tip pe peronul metroului de la Izvor in momentul in care linistea devina stapana pe situatie,sa pot sa rad atunci cand nimeni nu-mi intelege glumele,sa ma dau in leagan pentru a-mi simti vantul miscandu-mi parul,sa-mi pot pune peruci prefacandu-ma ca sunt altcineva,sa pretind ca am o alta viata.Doar...ca nu-mi doresc alta viata!
Steaua imi zambeste,chemandu-ma la ea.Are un anumit magnet,pe care il foloseste ca sa ma atraga.Ma indrept catre ea.Pare ca are un beculet.Apas pe el?Da,apas!Intr-o fractiune de secunda,simt cum milioane de "fulgi argintii"imi mangaie pielea,tenul.Ma simt...libera!Incerc sa imi dau seama ce cade din cer.E...zapada?Nu!Nu e rece!O fi...magie!Praf de stele!


"Iar eu am gandu-n stele,m-am agatat de ele.Stele care cad fara rost,le-am spus ca nu te ma intorci."

I..I..thought I lost you...And I was right!

-Iubitule,vreau sa te rog ceva..

-Orice!a raspuns EL,entuziasmat.

-De fapt,este o propunere...dar trebuie sa imi promiti ca nu vei comenta si ca ma vei asculta,indiferent de ce iti cer.

-Bine...

3 secunde de liniste.

-Vreau sa incercam un lucru.Nu stiu cat de dificil va fi...

EA stia ca va fi foarte dificil,aproape imposibil.

-Vreau ca in ziua in care va urma,sa nu comunicam deloc,sa nu ne vedem,sa nu vorbim,sa nu ne telefonam;ca si cum nu am exista unul pentru altul.

-Dar...tristetea i se simtea in voce.O tristete confuza,neinteleasa.

-Nu ma intreba de ce,nu vreau sa iti raspund...vei afla la momentul potrivit.Promite-mi!

-Iti promit!

EL a acceptat,nestiind ca adevaratul motiv ii va sfasia inima,il va injumatati.EA mai avea putin timp de trait.Orele treceau ca anii...In camera EI,un stilou adormea pe birou...un stilou fara cerneala.

In dimineata care a urmat,EL s-a trezit zambind,cu o urma de fericire satisfacuta.

S-a imbracat,apoi s-a grabit catre casa EI.Intrand in camera fetei,a strigat in gura mare:

"AM REUSIT!Daaa!AM REUSIT!"

Dar expresia faciala i s-a schimbat radical in momentul in care si-a vazut iubita zacand neinsufletita pe covorul alb,avand un bilet langa EA.Pe bilet era scris...

IUBITULE,da!Ai reusit!Acum,te rog,reuseste in fiecare zi!

----------

Au trecut trei zile,doar trei zile!Inima LUI incetase sa bata,isi pierduse rostul in viata..Pierduse tot ce avea mai important.

O ora,un vis...o speranta...omorata.

-Te rog,uita-ma!Refa-ti viata!

-Nu pot!

-Va trebui!N-ai incotro!

-Ba am,chiar am!Vin la tine...asteapta-ma!

-Nu face prostia asta,nu ai cum,nu iti dau voie!

Dar era prea tarziu.Inima incetase sa ii mai bata.Langa EL,atarna o scrisoare,primita in dar de catre EA.

Te iubesc!Nu vreau sa te pierd!

Pana cand moartea...NU ne va desparti.

Juri solemn,ca ii vei fi alaturi,oricand,oriunde,in orice circumstanta?

Jur!

Nu le inteleg.

Acestea sunt o parte din infinitul lucrurilor pe care nu le inteleg,dar pe care nu voi incerca sa le inteleg;nu ar mai avea farmec.Sunt lucrari marunte...

1.De ce la sfarsitul fiecarui an,de Revelion,la cumpana anilor,zicem[de exemplu] "La multi ani,2011!",cand stim sigur ca acest an va dura tot un an.[doar e logic!]
2.Cum se face ca ceasul meu de la calculator e intotdeauna cu doua ore inapoi,chiar si atunci cand il setez?
3.Cum sa face ca,de asemenea,ceasul meu de la blog e intotdeauna aiurit?
4.Oare de ce in momentul in care ne uitam la un film[nu este mereu aceeasi poveste],plangem mai mult in momentul in care moare un animal drag decat o persoana draga?
6.Sunt momente in care nu am nicio stare.E posibil totusi sa fii prezent intr-o lume in care nimeni nu e prezent?
7.Daca stim cu totii ca nu se poate atinge perfectiunea,de ce nu incercam sa fim imperfecti intr-un mod perfect?
8.Nu stiu cati dintre voi v-ati dat seama ca am sarit peste cifra 5.
9.S-a intrebat vreodata cineva cum arata "cartea" in care este scrisa soarta nostra?
10.Chiar si atunci cand esti cu cineva,te simti singur.De ce?
11.Intotdeauna mi-am dorit sa am un pat cu apa.Dar daca se sparge,te "inunzi".Atunci ce rost mai are sa ai unul?
12.Se spune ca zambetul celui care sufera este mai dureros decat lacrima celui care plange.Nu le dau dreptate!Tristetea e un sentiment care predomina ambele situatii,asa ca de ce sa crezi ca cel care zambeste sufera mai mult?Simplu:pentru ca incearca sa stearga durerea,dar nu ii iese.):
13.13 este cifra mea preferata.Si totodata,cred ca de 13 ori am ascultat melodia pe care inca o ascult de cand am inceput sa o ascult.
14.Intotdeauna ai motive sa zambesti...si daca ai motive sa zambesti,de ce sa nu o faci?(:(:(:
15.Vreau un caine,chiar daca am unul.
16.De ce morcovul e mai portocaliu decat portocala?
17.Aud[si citesc] aceleasi replici expirate pe retelele de socializare[nu dau nume.facebook.].Ma adorm.
18.De ce unii oameni pun etichete persoanelor pe care nu le cunosc...
19.Se pare ca "Iarta-ma!" este cea mai grea replica.
20.De ce Craciunul,inainte o sarbatoare Sfanta,si-a pierdut din magie?
21.De ce de la varsta de 7 ani[sau chiar mai putin.]unii copii inceteaza sa mai creada in Mos Craciun?
22.Care e treaba cu costumul rosu al lui Mos Craciun?[tocmai ce facusem referire la Mos Craciun mai sus.]
23.Cum se face ca am ajuns la numarul 23?
24.Diseara[2 ianuarie 2011.]incepe filmul Titanic si vreau sa ma uit la el,chiar daca l-am vazut de vreo 4-5 ori.
25.Incepe scoala.De ce?)):
26.De ce clipele trec repede cand te distrezi si greu atunci cand te plictisesti?
27.Care e unitatea de masura a iubirii?
28.Ce sens are viata?[o intrebare pe care o gasesc fascinanta.[ha!]si careia ii voi dedica un intreg post.]
29.Hahahahahahhahahaaaa!
30.<3[considera ca am incheiat.nu tot.jumatate.]

I remember 2010 like it was yesterday.

I remember 2010 like it was yesterday. Dar stai,chiar ieri a fost 2010..well,ultima zi din acel an,insa eram in 2010,sa fim seriosi.
Happy 60 de postttsss day.<3
Adica,se pare ca in 2010[ma rog,din septembrie[?] de cand am "infiintat" acest blog] am "realizat"[haha.] 60 de postari fara sens,tampite,idioate,unele foarte ciudate,altele care te faceau sa te gandesti de 2 ori la ceva[si sa razi],altele care iti ungeau sufletul[oke,sunt rare...FOARTE rare,dar poti sa taci?].
Sa schimbam subiectul,seara care tocmai a trecut[cea a Revelionului] a fost supermegagigaultraextrasimpatica.M-am uitat la filme de groaza si Soc!,am putut dormi.[sunt ca Chuck Norris,nu ma sperii de fleacuri de genul asta:-".Ha!B-)]
La multi ani,luviiies!<3
And btw,ca un fel de "Adu-mi aminte!",suntem in 2011!Mdeah,tocmai cand ma obisnuisem si eu sa pun 2010 la data,in caiet!>-:This life's hard!Joking..love it!((: